Eul eol

Nici cerul cel de-asupră
Nu vrea să se încline
Pământului ce-n grabă
Pititu-ne-a-n coline.

Costăm prea mult noi oare?
Dar ne-a vândut ușor
Că ne-a scuipat și Raiul
De scârbă și oroare
Și ne-am întins în zări.
Costăm puțin și doare.


Mă lipesc prin tălpi de mine
Un mine din Pământ
Un mine făr de mine,
Un mine de pământ.
Sunt eul celui mort,
Sunt mortul celui viu
Sunt umbră de cuvânt,
Sunt parcul cel pustiu.
Sunt ramura cea frântă,
Sunt vântul nemilos...
Suntem de viță sfântă?
Ori nu ni-e de folos?