Iartă-mă, Doamne, că am vrut să mă-nsoțesc cu sfinții și
dă-mi muza pedeapsă pentru nesăbuința mea, că m-am socotit nemuritoare între
cei muritori și mică sunt în timp iar nu nemărginită.
Fă-mi măcar cuvântul veșnic.
Îndreaptă-mi pașii.
Înalță-mă și iartă-mă, oh, Tu, Timp viu, eternitate
întrupată.
Că mâini slabe am și gânduri sute răsturnate asupră-mi...
Și aripi dă-mi, măcar în vis, să pot zbura sub talpa-Ți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu