Ce cer...

Ce cer se vede,
Măi, Odin...
Și corbii-ți
Pleacă să se-mbete.
Când pe trepte-
Un șaolin
Strigă-n corn,
Ca toți să vin,
Și lumina să regrete.

Vai...
Ce cer e,
Măi, Tristane.
Vezi, Isoldo,
Soare nu-i
Parcă doar picuri profane
Ca ciocane
Cad prin cer
Din cui în cui.

Bat pe cruce,
Răstignită,
Vremea verii
Cea dintâi,
Școli de îngeri
De elită...
Iară vara stă pitită,
Ruptă-n sute.
Soare nu-i.


Nihil sub Solem novum
Dar ce cer nou
E sub Soare
Care nu-i.

Din coasta Raiului se rupe,
Ca din Adam
O Evă veche.
Stoluri, berze
Zboară rupte
Cu semințe să se-nfrupte
Dară Soare
Parcă nu-i.

Cerbi cu coarne de aramă,
Boi de aur s-au întors...
Iar lumina nu apare.
Soare nu-i.
Nici n-a mai fost.