Iasomie

S-a deșirat mărgeanul
Pe-ntins a Naturii domnie
Și s-a-ntrerupt concertul
Suavelor flori,
                     Iasomie.

Colaj de pasteluri ciudate,
Fereastra ce dă înspre vie...
Se-nșiră ș-atârnă brodate
Picturi și tablouri,
                          O mie.

Străjer de mistere spumante
Și stelele-i sunt colonie,
Șușoteli ce îi par perturbante,
Minciuni în pahar
                          De beție.

Copaci înnegriți de vâltoare
Se ciobesc și se rup, se așchie,
Ciori negre și croncănitoare
Ce se-adună cu stolu-n
                                   Câmpie.

În năvoduri o văd cum se zbate,
Prințesa-n costum de hârtie.
Se-ntinde cu aripi pudrate,
Se-neacă în apa
                          Zglobie.

Înmărmurită e-acum pădurea
Și apa lucitoare-n noapte e
Luna și-a mărit postura
Toaca sună-ntruna
                            Dar de ce?

Mistreții dau din frunze-n ramuri
Cu colți ce sunt plini de furie
Și vulpile sfâșie garduri
Iar parii pământul
                           Junghie.

E roșu acum răsăritul,
Apusul la moarte îmbie
A reînceput concertul
Macabrelor flori,
                         Iasomie.