Nucul barcă

Te-am părăsit fără să vreau,

Fără să știu măcar că pot,
Într-un colț mucegăit,
Plin de beznă și nimic
Și nu mă mai întorc.

Ce mut vorbești,
Copil brunet...
Că mic mai ești
Și crești încet.

Cât pueril se-ascunde-n oameni
Și cât nimic în viața lor,
Se duc în vis să strângă poame
Și nicăieri, când știu că mor.

Sterilă rază de lumină,
Păreri de rău târâși te-aduc
Și-n depărtări se-aud, surdină,
Cum cad pe ape frunzi de nuc
.
Cu degete subțiri se joacă
Salcia pe malul ud.
Dar nucul vrea să fie barcă
Ș-acum dansează-n valuri nud.