"Mă simt ca un cântec postbelic, iubind, îndrăgind tot ce-i ante, cu idile stupide pentru un viitor distrus de un trecut parcă prea aproape de prezentul ăsta al nenorocirii, cu salve anunțat din ziua primă, de la facerea din solul nedospit al carnalității efemere.
Și, iartă-ne, Adame, că ți-am greșit visând la-nalutl din care-ai fost mutat, că mult am fost mai mințiți în veacuri decât de șarpe, Eva-ți..."... Am scris și eu asta, acum ceva timp
Și, iartă-ne, Adame, că ți-am greșit visând la-nalutl din care-ai fost mutat, că mult am fost mai mințiți în veacuri decât de șarpe, Eva-ți..."... Am scris și eu asta, acum ceva timp
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu