Gemeni...

Mi te imaginez jucând rolul  unui tătic fericit care leșină în sala de nașteri de bucurie și entuziasm, plimbându-te solemn, cu lacrimi în ochi pe un hol lung, întrebând pe toată lumea cât e ceasul deși nu ți minte niciodată și ai și tu ceas la mână și este și unul atârnat în perete dar nu îl vezi de emoție și doar îți faci griji și te simți de parcă ești primul tătic...
-Băiat?
-Fetiță, cred... Nici nu știu... Au anunțat ploaie.. Tre să plouă, nu?
-Primul copil?
Da, așa cred... Nu prea îmi aduc aminte multe. Fetiță. O fetiță. Îi cumpăr o păpușă. Îmbrăcată în rochie de mireasă, să o vadă când o să fie mare. O ascund până atunci...
Nu.. Mai bine nu... Îi fac rochie de mireasă. Tre să merg să dau comandă.
-A născut, domnule...
-Pot să plec acum?
-Nu, încă nu puteți intra în salon.
-Nu vreau să intru... Tre să merg să îi dau comandă de rochie. Dar ce buchet să iau?
-Soției?
_Nu... Fetiței. E fetiță, da? Sau.. Nuu.. Nu-mi spuneți... O să ghicesc!
E băiețel. Tre să îi iau un inel. O să se-nsoare. Bine că nu am luat rochia. Dădeam banii degeaba. Și o motocicletă. Nu.. Nu motocicletă... Mașină... Mânca-l-ar tata pe el de băiat deștept.
Ba nu. Nu. Nu. Nu. Fetiță trebuie să fie. Că îmi aduce ginere deștept. Băiatul dacă se însoară, pleacă...
Fetița mea frumoasă! Dacă seamănă cu mama ei... Ah.. Să fie blândă ca ea și înțelegătoare.
Vai... Rochia.. Era să uit de rochie. Cât e ceasul? Aveți umbrelă? Că stă să plouă... E departe magazinul? Eh.. Și dacă e.. Cât de departe poate să fie? Si dacă tot mă duc la magazin... Să trec și pe la bijuterie să iau si un inel pentru băiat. Băiatul meu puternic... O să zâmbească atât de frumos...