Polaritate

Am suflet din sunet de harpă
Orchestrajul, deși defectuos
Naște inima hartă
Și-n eul poros
În care inima hartă se scurge
Ca o stea polară,
Înghețată în
Ochiul unui marinar mort degerat,
Îngropat de sirene la poli,
Cu aurora boreală încununat
Rege peste ținutul cu urși și foci,
Legănat de vântul domol,
Înghețat în noaptea abia întreruptă de o lucire grăbită de Soare.

Și vioar-a venit salvare orchestrei,
Spovedindu-se harpei ce-mi cântă sufletul,
Din sunet de gheață,
Cristalin, cristalizat, înghețat și topit
Să se scurgă hartă în eul poros.

Și ultimii fulgi i-au închis ochii,
Închizând lumina stelei, vie,
În ochi de mort.

Orbim toți, în pământ
Dar în zăpadă ne lăsăm orbiți
De o fata Morgana niponă
Ce poartă nume de stea.

Cât de sus ai ajuns, marinare,
Coborât fiind de stele
Ca-n port containerele goale
De suflet cântat de harpă
Oarbă ca ochiul doar închis...