Ceva ceva

Dacă m-aș lăsa de scris pentru o zi,
Nu aș avea nevoie de răsărit sau de apus...
Și vorbele, faptele,
Zadarnic s-ar scurge pe lângă mine
Și în eul pustiit, inculpat de vidul în care se scaldă,
S-ar naște povești nescrise
Ce au murit deja de la prima sinapsă,
Că mi-aș încătușa creația în gând
Și nu i-aș dărui eternitate-n cuvânt...

M-am lăsat o zi de scris...
Și numai ca să dorm, să pot visa
Despre vieți trăite în universul emisferelor cerebrale
Și chiar nu mi-au trebuit nici
Răsăritul cu vorbele,
Apusul cu faptele
Care oricum s-ar fi scurs zadarnic pe lângă mine,
Că în eul pustiit, din vidul abia creat,
Muza mi-a cântat povești moarte deja de la prima sinapsă
Ca să poată învia pe foaia albă,
Când mă voi trezi mâine.