Vertij

Mă-nvârt...
Mă învârt și am căzut...
"Ridică-te!" mi-ai spus, dar nu vreau să mor...
Stăteam, mă târam... Și mi-ai dat mâna...
M-am ridicat și am murit întru tine.
Am reînviat în corp de omidă și te-am băut, rouă... Și-n mine te-am purtat peste ape și frunze, pe aripi fragile care n-au durat decât o zi.
Și iar am murit și m-am trezit zi, mireasa nopții, cu răsăritul, buchet de flori, încolăcită în trena țesută de timp.
Și iar am murit, val... Și m-am născut piatră.
M-am învârtit și am căzut...
M-am învârtit.
Din nou...