Obscur

Obscur neant,
Din infinit te frângi
Și în nimic te scalzi.

Ai înțelesuri fără logici.
Din coasta-ți dată de infern,
Se scurge un parfum de glorii
Ș-un sânge eroic etern.

Victoria-ți stârpită de lozinci
Se stinge încet, ca o stea
Iar mica oștire de cronici
Se uită-ngrozită la ea.

Arată-ne, tu, Românie,
Cum fără zăbavă te scoli
Și dă-ne, tu, voie a crede
Că toți putem fi bravi eroi!

Păsări de pradă îți zboară în glie.
Să cadă tot cerul pe cei
Ce fără a crede în sine
Se lasă-nșelați de mișei.

Și-ți fie numele mândru,
Căci asta-ți e scris, Românie.
Nu fiii-ți bătuți de soartă
Să lase amprente puternici
Pe mâlul din care se trag
A tăi dornici învățăcei.

Fă-ți drum doar din pietrele scumpe,
Spre-a cerului purpură slavă,
Căci munții ce-i reazimă norii
Gem sub mândre povere
Iar auru-ți fie cunună în a ta gravă durere.

Imnuri de glorii le saltă în vine
Fiilor străini de mamă,
Când suflete vuie în tine
Și nu mai aștepți doar pomană.

Amurgește-n Câmpia Română
Și clopote-ți bat tot departe
Iar ziua cea bună-ți e mâine,
Când începi tu să scrii altă carte.