Omul.

Personaj principal,

Într-o viață fără scenariu

Improvizez. Decor banal

Îi știu orice detaliu.

Dramaturgul Dumnezeu,

Autoportretizând, 

A făcut să fiu azi eu,

Cel ce plâng și mor râzând.

Fără rost, cutare lucru

Azi te supără, „da-ți trece”

Iar în sufletul tău sacru

E nemuritor și rece.

A dorit, crezut-a,

Să se facă pace...

Dar învins de cruda 

Nepăsare. Tace.

Și-or să tacă pururi,

Morții în morminte,

Omul cât trăiește

Face doar ce simte.

Și fără să spere 

Că ajunge mare,

Omul nostru-și calcă

Visele-n picioare.

El a vrut să facă

Și să știe tot,

Să ajungă unde

Numai zeii pot.

Și-a căzut aripa

Lui Icar spre Soare,

Labirintul, moarte,

Libertatea, foc,

Cu aripa frântă,

Omul nu răzbate 

Nici să-și ia elanul

Să zboare din loc.

           

 de Teodora Udrea